Daniel Dumitru a trecut la odihnă în Domnul | Tabără de vară pentru copii! | Școala lui Samuel! | Sfârșit de cale – Sorin Băluță | Formarea caracterului – 7-12 ianuarie 2018

Magie de oameni mari – ”Say yes!”

Publicat pe 13-12-2011

Mititica a făcut botic şi a zis „Nu!”. Are doar un an şi ceva dar de ceva vreme spune nu cam la orice. Rosteşte un da răspicat doar atunci când e absolut sigură de ceea ce doreşte, dacă e nehotărâtă zice m…nu, domol aşa şi cam nesigur. Ştie multe şi totuşi nu ştie nimic. Nesiguranţa lucrurilor îi determină negativismul. „Nu-ul” e doar o fază, până la dezlănţuirea nestăvilită a imaginaţiei copilăreşti în care ‘hocus-pocus, abracadabra şi sesam deschide-te’ fac minuni şi deschid drumurile fermecate ale eroilor preferaţi din basme.

Copiliţa va zbura crescând pe cai mari de vise şi drumuri deschise larg până la punctul maxim din adolescenţă când ”Sky is the limit!”şi ”I am the king of the world!”devin slogan şi mod de viaţă pentru omul nedefinit, copil-necopil, semi-adult, fructul necopt al mamei naturi.

Dar vraja se rupe. Nimic nu durează veşnic. Copilul devenit adult a învăţat multe şi ştie şi mai multe. Melodioasele formule magice au fost înlocuite de cuvinte colţuroase precum „logic, realist, corect-incorect, real, practic şi adevărat”. Totul e posibil doar în limitele bunului simţ, să furi pupeze enervante din tei bătrâni e contraproductiv, lipsit de logică iar să tragi pisica de coadă e cruzime contra animalelor. Furatul cireşelor e faptă penală şi săritul gardurilor e lipsit de maniere.

Să fii adult e lucru mare şi complicat. Cercul posibilităţilor se strâmtează de la decadă la decadă. „Da-ul” e rar, „nu-ul” a devenit din nou regele junglei. Totul se face cu chibzuială, după îndelungi tatonări şi cu mare greutate. Nesiguranţa omului mare e mai greu de învins decât aceea a unui copil. Să convingi un părinte să se dea cu rolele împreună cu fiul său cere străbaterea unui tunel de frici, îndoieli şi „ce va zice lumea, că-s om bătrân şi m-am prostit”!

Dar dacă…

Dar dacă am deschide puţin capacul de la cutia Pandorei, puţin de tot, cât să iasă „da-ul magic” şi să trântim capacul fix când vajnicul „NU” a băgat şi el puţin nasul în cutie. Dacă l-am închide acolo măcar o oră? Câte posibilităţi nebănuite s-ar deschide în faţa noastră, câte drumuri noi şi nebătătorite, căi de vis şi de mister ne-ar sta la picioare? V-aţi întrebat vreodată câte lucruri aţi ratat pentru că din nesiguranţă şi frică aţi zis „Mai degrabă aleg calea sigură!”, în „Mai bine nu!” e siguranţă absolută, „Să mă adăpostesc deci în turnul de fildeş, e mai înţelept!”

Câte prietenii aţi respins doar cu gândul că „ştiu şi eu… prietenii sunt schimbători, sufletul meu e doar al meu, cu bucuriile şi mai ales cu durerile lui, cu cicatricile lui vizibile, cu răni deschise pe care nu le poate vedea nimeni şi cu mici meschinării pe care le ştiu doar eu”, deci nu, n-am nevoie de  prieteni, mai ales în zilele noastre când bârfa e sport naţional. Dar dacă… dacă aţi fi spus da, poţi fi prietenul meu, tuturor oamenilor buni şi răi, merituoşi şi ne-merituoşi, nu v-aţi fi ales cu cei mai buni prieteni, câţiva duşmani şi o mulţime de amintiri extraordinare?

Dacă „da-ul” ar reveni în viaţa nostră de adulţi şi ne-ar înlocui frustrările una câte una? Dacă ne-am hotărî dintr-odată să fim exploratori de drumuri noi să spargem cercul strâmt în care ne-am închis ca nişte ciudaţi ce suntem, să devenim oameni mari daţi în mintea copiilor, care râd cu tot sufletul când e de râs şi nu zâmbesc strâmb pe sub mustăţi ca să-şi păstreze demnitatea de oameni mari şi posaci?

E frumos să fii om mare numai dacă alegi să spui „DA”, dacă laşi sufletul să se deschidă şi să se destindă în soarele călduţ al unei vieţi libere şi pline de posibilităţi extraordinare. Altfel e doar un fel de moarte vie, schimnicie în propria casă şi amărală cu gust de portocale.

Deschideţi ochii şi vedeţi pentru voi, lumea e mare şi plină de lucruri, unele bune şi frumoase altele ciudate, complexe şi interesante, e loc de străbătut, de învăţat, de descoperit şi de contemplat. Dumnezeu ne-a dat lumea să locuim în ea! Să-I spunem “mulţumesc” şi să o luăm cu asalt!

Say yes, yes, yes şi poarta magică a peşterii de comori nebănuite se va deschide în faţa mea şi a ta.

Andreea Lupei


4 comentarii

  1. willy a scris :

    f interesant!nu pot sa spun decat, yes:)

  2. Cosmin a scris :

    Imi place articolul!

  3. ella a scris :

    Oui! :)

  4. TUDITA a scris :

    yes

Scrie un comentariu

Trebuie sa fii autentificat pentru a putea sa scrii comentarii.