Pierdut în biserică? — Mesaj de la Președintele CG

Pierdut în biserică? — Mesaj de la Președintele CG

Roanoke, 9 mar­tie 2015

Iubiți frați din întreaga lume,

Salutări creș­tine cu Luca 15:8–10: „Sau care femeie, dacă are zece lei din argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește? După ce l-a găsit, cheamă pe pri­e­te­nele și veci­nele ei și zice: „Bucurați-vă împre­ună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pier­du­sem.” Tot așa, vă spun că este bucu­rie îna­in­tea înge­ri­lor lui Dumnezeu pen­tru un sin­gur păcă­tos care se pocăiește.”

După pre­zen­ta­rea pre­di­cii în Sabat, un pre­di­ca­tor a mers la ușa bise­ri­cii pen­tru a saluta par­ti­ci­pan­ții. Terminând cu salu­tă­rile, el s-a întors la amvon pen­tru a-și lua căr­țile. Acolo a întâl­nit un băie­țel plân­gând. Întrebându-l de ce plânge, copi­lul a răs­puns cu ochii plini de lacrimi: „Sunt pier­dut. Părinții mei au uitat de mine.” După con­si­de­ra­rea aces­tei situ­a­ții neo­biș­nu­ite pre­di­ca­to­rul a spus pen­tru el însuși:

„Pierdut în biserică!”

Parabola mone­dei pier­dute are o apli­ca­ție spe­cială pen­tru acei care sunt pier­duți în fami­lii și în bise­rică. Moneda pier­dută nu este vino­vată. Din para­bolă reiese că femeia este cea care a pierdut-o. Moneda nu știe că este pier­dută și nu poate găsi dru­mul îna­poi. Femeia tre­buie să facă ceva. În para­bolă, femeia aprinde lumina, mătură casa și caută cu aten­ție până ce găsește moneda pierdută.

Există multe fami­lii ai căror copii sunt pier­duți de Domnul. Părinții nu rea­li­zează aceasta și, de ase­me­nea, nici copiii. Este un tablou foarte trist. Întru­cât copiii noș­tri merg la bise­rică, cresc par­ti­ci­pând la pro­grame, noi sun­tem ispi­tiți să con­si­de­răm, ca de la sine înțe­les, că ei sunt sal­vați. Dar, Îl cunosc ei pe Isus ca Mântuitor per­so­nal? Le poves­tesc părin­ții des­pre Mântuitorul? Își iau ei timp să se roage și să stu­dieze Cuvântul lui Dumnezeu cu ei?

Ce se poate spune de acei care par­ti­cipă cu regu­la­ri­tate la ser­vi­ci­ile bise­ri­cii și chiar sunt mem­bri în bună regulă? Ei, de ase­me­nea, poate nu-L cunosc pe Mântuitorul din expe­riență per­so­nală. Mulți chiar au res­pon­sa­bi­li­tăți în bise­rică, și, ase­me­nea lui Nicodim, au nevoie de naș­te­rea din nou. Nicodim era un con­du­că­tor reli­gios, mem­bru în Sinedriu, și un sus­ți­nă­tor gene­ros al bise­ri­cii, dar Hristos i-a spus clar: „Adevărat, ade­vă­rat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împă­ră­ția lui Dumnezeu… Adevărat, ade­vă­rat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împă­ră­ția lui Dumnezeu.” Ioan 3:3, 5

Preocuparea noas­tră prin­ci­pală este cu pri­vire la copiii și tine­rii noș­tri din întreaga lume. Primesc ei o aten­ție spi­ri­tu­ală indi­vi­du­a­li­zată și potri­vită din par­tea părin­ți­lor, a pre­di­ca­to­ri­lor, a lucră­to­ri­lor biblici și a lide­ri­lor bisericii?

În unele țări pe care le-am vizi­tat, am văzut clar că mulți din copiii și tine­rii noș­tri se pierd, fie în bise­rică, fie în afara bise­ri­cii. Ei au nevoie de mult mai multă aten­ție din par­tea noas­tră a tutu­ror. Pe de altă parte apre­ciem foarte mult lucra­rea pe care pro­fe­so­rii noș­tri o fac în favoa­rea copi­i­lor noș­tri în multe bise­rici. Acei pro­fe­sori au nevoie de o încu­ra­jare puter­nică din par­tea pre­di­ca­to­ri­lor, prez­bi­te­ri­lor și lucră­to­ri­lor biblici, ast­fel încât lucra­rea lor să fie cât mai eficientă.

Iubiți frați, părinți, pre­di­ca­tori, prez­bi­teri și con­du­că­tori, tre­buie să ne ridi­căm ime­diat și să înce­pem o lucrare seri­oasă în cămin și în bise­rică. Haideți să acor­dăm o aten­ție spe­cială copi­i­lor și tine­ri­lor. Un pre­di­ca­tor cu expe­riență ne-a spus că, în multe cazuri, noi chel­tuim mulți bani să adu­cem oameni din afară (și este drept) dar, în ace­lași timp negli­jăm sal­va­rea ace­lora care sunt deja în inte­ri­o­rul bise­ri­cii și nu pri­mesc nicio atenție.

„Drahma pier­dută repre­zintă pe aceia care sunt pier­duți în gre­șe­lile și păca­tele lor, dar care nu au sim­țămân­tul stă­rii lor. Ei s-au înstră­i­nat de Dumnezeu, dar ei nu-și dau seama de aceasta. Sufletele lor sunt în pri­mej­die, dar ei sunt incon­ști­enți și nepă­să­tori. În această para­bolă, Domnul Hristos ne spune că și aceia care sunt indi­fe­renți față de cerin­țele lui Dumnezeu for­mează totuși obiec­tul iubi­rii Sale pline de milă. Aceștia tre­buie cău­tați, căci ei tre­buie să fie aduși îna­poi la Dumnezeu.

Dacă în fami­lie se află un copil care este incon­ști­ent de sta­rea lui păcă­toasă, părin­ții n-ar tre­bui să aibă odihnă. Să se aprindă lumina. Cercetați Cuvântul lui Dumnezeu, și în lumina lui, să se cer­ce­teze în mod sin­cer totul în cămin, să se vadă de ce este pier­dut acest copil. Părinții să-și cer­ce­teze ini­mile lor, să-și exa­mi­neze obi­ce­iu­rile și prac­ti­cile lor. Copiii sunt moș­te­ni­rea lui Dumnezeu, și noi sun­tem răs­pun­ză­tori față de El pen­tru felul în care admi­nis­trăm pro­pri­e­ta­tea Lui.

Sunt părinți, tați și mame, care doresc să lucreze în unele câm­puri misio­nare; sunt foarte mulți aceia care sunt foarte activi în lucra­rea creș­tină în afara cămi­nu­lui, în timp ce pro­priii lor copii sunt stră­ini de Mântuitorul și de iubi­rea Lui. Mulți părinți încre­din­țează lucra­rea câști­gă­rii copi­i­lor lor pen­tru Hristos, pas­to­ru­lui sau instruc­to­ru­lui Șco­lii de Sabat, dar făcând ast­fel, ei își negli­jează răs­pun­de­rea pe care le-a dat-o Dumnezeu. Educarea și pre­gă­ti­rea copi­i­lor lor pen­tru a fi creș­tini este lucra­rea cea mai îna­ltă pe care părin­ții o pot face pen­tru Dumnezeu. Aceasta este o lucrare care cere o muncă plină de răb­dare, o viață întreagă de efor­turi făcute în mod chi­b­zuit și cu per­se­ve­rență. Neglijând această comoară ce ne-a fost încre­din­țată, ne dove­dim slu­ji­tori necre­din­cioși. Dumnezeu nu va accepta nici un fel de scuză pen­tru o ast­fel de neglijență.

Dar aceia care se fac vino­vați de o ast­fel de negli­jență nu tre­buie să dis­pere. Femeia care și-a pier­dut banul l-a cău­tat până când l-a găsit. Tot ast­fel, cu iubire, cre­dință și rugă­ciune, părin­ții să lucreze pen­tru casa lor, până când, plini de bucu­rie, pot veni la Dumnezeu spu­nând: „Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul”. Isaia 8:18.” Parabolele Domnului Hristos, pg. 193–196. (Sublinierea autorului)

Îna­inte de a doua venire a lui Hristos, Dumnezeu așteaptă ca noi să împli­nim sar­cina pro­fe­ti­zată în Maleahi 4:5–6: „Iată, vă voi tri­mite pe pro­ro­cul Ilie îna­inte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfri­co­șată. El va întoarce inima părin­ți­lor spre copii și inima copi­i­lor spre părin­ții lor, ca nu cumva, la veni­rea Mea, să lovesc țara cu blestem!”

„Cum pot eu suporta gân­dul că cei mai mulți din­tre tine­rii aces­tui veac vor pierde viața veș­nică! O, fie ca sune­tul muzi­cii instru­men­tale să înce­teze și ca ei să nu mai iro­sească tim­pul atât de pre­țios după plă­ce­rea ima­gi­na­ției lor. O, fie ca ei să dedice mai puțin timp pen­tru îmbră­că­minte și con­ver­sa­ție fără rost, și să îna­lțe către Dumnezeu rugă­ciuni seri­oase și dis­pe­rate, pen­tru o expe­riență sănă­toasă. Este mare nevoie de o îngri­jită cer­ce­tare de sine, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu; fie­care să-și pună între­ba­rea: „Sunt eu sănă­tos sau stri­cat cu inima? Sunt eu renăs­cut în Hristos sau mai sunt încă cu o inimă firească, cu o haină nouă pusă pe dea­su­pra”? Oprește-te la tri­bu­na­lul cel mare și, în lumina lui Dumnezeu, cer­ce­tează să vezi dacă există vreun păcat tai­nic pe care-l îndră­gești, vreun idol pe care nu l-ai sacri­fi­cat. Roagă-te, da, roagă-te cum nu te-ai rugat nici­o­dată mai îna­inte, ca să nu fii înșe­lat de tru­cu­rile lui Satana, ast­fel încât să nu poți renunța la un spi­rit nepă­să­tor, ușu­ra­tic și amă­gi­tor și să par­ti­cipi la înda­to­ri­rile reli­gi­oase doar spre a-ți liniști con­ști­ința.” 2T pg. 144

Dorim să ne punem pe noi înșine sub con­tro­lul Duhului Sfânt așa încât El să facă o lucrare spe­cială în favoa­rea copi­i­lor, a celor mici și a tine­ri­lor noș­tri? Fie ca Domnul să ne bine­cu­vân­teze din bel­șug ca să ducem la bun sfâr­șit, prin harul Său, această lucrare specială!

Fratele vos­tru în bine­cu­vân­tata spe­ranță,
Davi P. Silva

Sursa – AZS-MR

Faci un comentariu sau dai un răspuns?