Simpozion internațional de muzică sacră

Simpozion internațional de muzică sacră

Celebrul com­po­zi­tor ger­man Johann Sebastian Bach spu­nea: „Muzica este o armo­nie agrea­bilă în onoa­rea lui Dumnezeu şi desfă­ta­rea per­misă sufletului”.

Simpozion internațional de muzică sacră

Plecând de la acest minu­nat gând, putem să con­ști­en­ti­zăm că muzica este unul din­tre cele mai pre­ți­oase daruri ofe­rite de bunul Dumnezeu oame­ni­lor. În acest sens, a avut loc pri­mul Simpozion de Muzică Sacră în bise­rica noas­tră, ini­țiat și coor­do­nat de Conferința Generală, în peri­oada 3–9 noiem­brie 2014, în Brazilia, la Itu – Sao Paolo.

În cadrul aces­tui Simpozion s-au dis­cu­tat dife­rite teme des­pre muzică și impac­tul aces­teia asu­pra oamenilor.

  1. Originea muzi­cii, temă sus­ți­nută de Aroldo Gessner (Brazilia);
  2. Relația din­tre cul­tură și închi­nare în tim­pul Bibliei, temă sus­ți­nută de Djordje Bosanac (Serbia);
  3. Relația din­tre muzică și închi­nare în cul­tura actu­ală, temă sus­ți­nută de Israel Baez (Ecuador);
  4. Principiile biblice ale muzi­cii în închi­nare și în rela­ție cu cul­tura, temă sus­ți­nută de Marcos Pedrazas (Brazilia);
  5. Importanța muzi­cii în evan­ghe­li­zare, temă sus­ți­nută de Joffre Castro (Ecuador);
  6. Puterea muzi­cii, tema sus­ți­nută de David Zic (SUA);
  7. Proprietățile muzi­cii instru­men­tale în raport cu închi­na­rea, temă sus­ți­nută de Tania Palamarchuck (SUA);
  8. Principiile biblice pri­vind muzica instru­men­tală în închi­nare, temă sus­ți­nută de Isaac Tercerios (Bolivia);
  9. Relația din­tre muzi­cieni și pas­tori, temă sus­ți­nută de Nathan Taylor (Australia);
  10. Importanța cân­tă­rii în bise­rică, temă sus­ți­nuta de Javier Bizama (Chile);
  11. Ritmul și metrul ca ele­mente struc­tu­rale în muzică, temă sus­ți­nută de Eunice Dias (Brazilia);
  12. Structura rit­mică în muzica de închi­nare, temă sus­ți­nută de Barbara Monterose (USA);
  13. Scopul muzi­cii în închi­nare, sus­ți­nută de Matheus Sousa (Brazilia);
  14. Muzica — fac­tor de unire a tine­ri­lor, temă sus­ți­nută de Oz Demis Otniel Luiss (Romania);
  15. Pericolul for­ma­lis­mu­lui în laudă, temă sus­ți­nută de Jose Antonio Cachipupu (Angola);
  16. Pericolul închi­nă­rii caris­ma­tice, temă sus­ți­nută de Radu Ioniță (Romania);
  17. Pericolul rela­ti­vis­mu­lui în muzică, tema sus­ți­nută de Maxym Kalinim (Ucraina);
  18. Muzicieni după inima lui Dumnezeu, tema sus­ți­nută de David Paes Silva (SUA);
  19. Pași spre ade­vă­rata închi­nare, tema sus­ți­nută de Liviu Tudoroiu (SUA);
  20. Paralela din­tre cân­ta­rea din Exod 15 și Apocalipsa 15, temă sus­ți­nută de Ojuok Daniel (Kenia).

Muzica are ori­gine cerească. Din ver­se­tul din Iov 38:7 aflăm că „ste­lele dimi­neţii izbu­c­neau în cân­tări de bucu­rie şi când toţi fiii lui Dumnezeu sco­teau stri­găte de vese­lie”. Cântecul de laudă este atmosfera ceru­lui, iar când cerul vine în con­tact cu pămân­tul, există muzică și cân­tare — „mul­țu­miri și cân­tări de laudă”. (Isaia 51:3).

Muzica nu este așa cum o cunoaș­tem noi, ea vine din ceruri. Originea muzi­cii este în Dumnezeu. Imaginați-vă cum este să ascul­tăm muzica ceru­lui. Muzica este unul din­tre mij­loa­cele cele mai efi­ciente de a impre­siona inima cu ade­vă­rul spiritual.

S-a dis­cu­tat des­pre muzică în tim­pul Vechiului Testament cât și des­pre ele­men­tele spe­ci­fice popo­ru­lui Israel. Israeliţii se înve­ci­nau cu dife­rite popoare păgâne, care au adus o influ­ență nu toc­mai bene­fică asu­pra lor dato­rită fap­tu­lui că au împru­mu­tat influ­en­țele cul­tu­rale și muzi­cale în închi­na­rea acestora.

S-a dis­cu­tat des­pre pro­pri­e­tă­țile muzi­cii instru­men­tale și impor­tanța folo­si­rii instru­men­te­lor muzi­cale în închi­nare. De ase­me­nea s-a pre­zen­tat cate­go­ria din care fac parte: instru­men­tele muzi­cale cu coarde, instru­men­tele cu cla­vi­a­tură, instru­men­tele de suflat, instru­men­tele de per­cu­ție și instru­men­tele electronice.

„Cântarea să fie înso­țită de instru­mente muzi­cale, folo­site cu iscu­sință. Nu tre­buie să ne opu­nem folo­si­rii instru­men­te­lor musi­cale în lucra­rea noas­tră” spune E.G.White în lucra­rea Evanghelizare, pag. 507.3.

Muzica instru­men­tală are o impor­tanță deo­se­bită în cadrul evan­ghe­li­ză­ri­lor pre­gă­tind ascul­tă­to­rul spre trans­mi­te­rea mesa­ju­lui evanghelic.

Totuși instru­men­tele muzi­cale nu au voie să aco­pere vocea umană. Acest instru­ment vocal este unic între instru­mente, este ceva viu în natura noas­tră. De cân­tă­reți depinde cură­ția sune­tu­lui și a tonu­lui. Însuși Domnul Hristos a folo­sit acest dar și împre­ună cu uce­ni­cii săi au cân­tat cân­tări de laudă (Marcu 14:26). „Vocea care cântă pen­tru Dumnezeu dintr-o inimă plină de recu­noș­tință și de mul­țu­mire este mult mai plă­cută îna­in­tea Sa decât melo­dia tutu­ror instru­men­te­lor muzi­cale ce au fost inven­tate vreo­dată de mâi­nile ome­nești” spune E.G. White în lucra­rea Evanghelizare pag. 506.2.

Cântarea în adu­nare are o putere spe­cială. Cântecul con­gre­ga­țio­nal a fost o parte din închi­nare, nu doar pen­tru pre­oți, ci și pen­tru popor. „Să nu cânte întot­dea­una doar câteva per­soane. Cât mai ade­sea este cu putință, să cânte întreaga adu­nare”. — Testimonies for the Church 9:144

„Serviciul de închi­nare, prin cân­tec, să nu fie înde­pli­nit doar de câteva per­soane. Toți cei pre­zenți să fie încu­ra­jați să par­ti­cipe la ser­vi­ciul acesta prin cân­tec”. — Letter 157, 1902. Pastorii sunt che­mați să învețe cât mai mult din tai­nele muzici și ori de câte ori este nece­sar să folo­sească muzica în cadrul Serviciului Divin.

Pe par­cur­sul isto­riei, împă­ra­tul David aduce o reformă impor­tantă în folo­si­rea muzi­cii la tem­plu. El dorește să aducă chi­vo­tul la Ierusalim fără să con­sulte pe Dumnezeu, dar această primă încer­care sfâr­șește cu moar­tea lui Uza. În acel moment, David con­stată impor­tanța muzi­cii sacre într-un moment solemn, iar a doua încer­care va fi încu­nu­nată de suc­ces și bine­cu­vân­ta­rea lui Dumnezeu, deo­a­rece de data aceasta îl con­sultă pe Dumnezeu, iar El îi spune că întreaga adu­nare tre­buie să se sfin­țească îna­inte de a aduce chi­vo­tul la Ierusalim.

S-a dis­cu­tat des­pre dife­rite genuri/stiluri muzi­cale cum ar fi: Rock, Pop, Dance, Hip-Hop, Jazz, Blues, Bossa nova, Samba, New Age.

Muzica New Age este o muzică ce pre­zintă unul din cele mai mari peri­cole deo­a­rece este foarte apro­pi­ată de muzica sacră, iar sco­pul ei este să cre­eze o spi­ri­tu­a­li­tate fără a trans­mite un mesaj spi­ri­tual bogat. Specific, în cadrul aces­teia anu­mite fraze se repetă, ceea ce con­duce omul într-o stare de tranșă.

De ase­me­nea s-a dis­cu­tat des­pre rit­mică și metrică, un subiect din care s-a putut înțe­lege clar rolul rit­mu­lui în cân­tare. Ritmul este orga­ni­za­rea tim­pu­lui. Nu îmi pot ima­gina o melo­die fără ritm, însă există o ordine în care tre­buie să se facă aceasta, iar odi­nea aceasta vine de la Dumnezeu. Această ordine este: Melodie, Armonie și Ritm. În momen­tul în care se inver­sează aceste valori, muzica devine un bles­tem, afec­tând capa­ci­ta­tea de con­cen­trare și înțe­le­gere a pla­nu­lui lui Dumnezeu. Muzica are un impact deo­se­bit asu­pra lobu­lui fron­tal, demonstrându-se ști­in­ți­fic efec­tele adverse ascul­tă­rii unei muzici nepo­tri­vite asu­pra plan­te­lor și asu­pra animalelor.

Cea mai bună muzică pen­tru dezvol­ta­rea min­ții noas­tre este muzica cla­sică barocă, deo­a­rece urmă­rește ordi­nea lăsată de Dumnezeu.

Una din cele mai bune metode de a uni tine­rii în muzică este muzica corală. Muzica corală își are ori­gi­nea în muzica gre­go­ri­ană, care se cânta pe o sin­gură voce. Cu tre­ce­rea tim­pu­lui, când a venit Reforma, Dumnezeu a con­dus lucru­rile în așa fel încât Martin Luther să aducă o reformă impor­tantă în muzica corală și anume: cân­ta­tul pe patru voci. Prin muzica corală are loc o reve­nire la sim­pli­tate, dar cu o nouă încăr­că­tură emo­țio­nală.
Martin Luther declara: „După teo­lo­gie, locul urmă­tor și cea mai mare cin­ste i se cuvine muzi­cii. Ea este un mare dar al lui Dumnezeu”.

Nu tre­buie ames­te­cată muzica pro­fană cu muzica sacră. Exista dife­rite curente cha­ris­ma­tice care cheamă oame­nii la închi­nare prin muzică, dar inver­sând ordi­nea lăsată de Dumnezeu și schim­bând sen­sul în felul acesta: Ritm – Melodie – Armonie, unde rit­mul devine prin­ci­pal. Muzica tre­buie cân­tată cu bucu­rie, iar al doi­lea rod al Duhului Sfânt este bucuria.

Trebuie bise­rica să se adap­teze ten­din­țe­lor moderne din ziua de azi? Unii vor aduce în față exem­plul Apostolului Pavel care zicea în 1 Corinteni 9:20, 22: „Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câş­tig pe iudei… Am fost slab cu cei slabi, ca să câş­tig pe cei slabi. M-am făcut tutu­ror totul, ca, ori­cum, să mân­tu­iesc pe unii din ei.” Este adap­ta­rea greșită?

Atunci când te adap­tezi tre­buie să lași „lucrul vechi” și să aduci ceva nou care să placă oame­ni­lor, dar noi sun­tem che­mați să res­ta­u­răm chi­pul lui Dumnezeu în oameni, nu să ne adap­tăm ten­din­țe­lor aces­tui veac „calamitat”.

În cadrul sim­po­zio­nu­lui muzi­cal, în urma dis­cu­ți­i­lor pe aceste teme pre­zen­tate, s-au for­mu­lat 26 de puncte pri­vind muzica sacră, puncte ce vor fi con­cre­ti­zate în prin­ci­pii ale muzi­cii de închi­nare în biserică.

În înche­ie­rea semi­na­ru­lui fr. Liviu Todoroiu a enu­me­rat și deta­liat câteva aspecte care ar putea con­sti­tui pași spre succes:

  1. Cui tre­buie să ne închi­năm? Răspunsul îl găsim în Amos 5:8 „Domnul este numele Lui”.
  2. Închi­na­rea ar tre­bui să fie uni­ver­sală, con­form Psalmii 148:1–5.
  3. Spațiul spe­cial de închi­nare în Univers este des­cris în Isaia 14:13 KJV, capă­tul miază-noaptei, pe mun­tele adu­nă­rii Dumnezeilor, locul unde este Tronul lui Dumnezeu. Orionul este cen­trul Universului.
  4. Atitudinea închi­nă­to­ri­lor, care este pre­zen­tată în Isaia 6:2,3 „Serafimii stă­teau dea­su­pra Lui, şi fie­care avea şase aripi: cu două îşi aco­pe­reau faţa, cu două îşi aco­pe­reau picioa­rele, şi cu două zbu­rau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oşti­ri­lor! Tot pămân­tul este plin de mări­rea Lui!”

În fina­lul sim­po­zio­nu­lui s-a făcut o para­lelă între Exodul 15 și Apocalipsa 15.

În Exodul capi­to­lul 15 se vor­bește des­pre cân­ta­rea de biru­ință a isra­e­li­ți­lor asu­pra egip­te­ni­lor; sune­tul era unul de bucu­rie. Iar Apocalipsa 15 vor­bește des­pre cân­ta­rea de biru­ință a celor 144.000, care vor obține vic­to­ria asu­pra tutu­ror lucru­ri­lor. Ei vor cânta Cântarea lui Moise și a Mielului.

De ce se cântă aceste cân­tări? Pentru că această cân­tare repre­zintă expe­riența popo­ru­lui lui Dumnezeu și nimeni nu va putea cânta această cân­tare decât biru­i­to­rii asu­pra fiarei.

Dorința noas­tră este ca toți să ajun­gem feri­ciți acasă.

Oz Demis Otniel Luiss
Departamentul de muzică al Uniuni Romane AZS-MR

Sursa. AZS-MR

Mai multe foto­gra­fii de la sim­po­zion sunt dis­po­ni­bile pe Contul Flickr AZS-MR:

A photo on FlickrA photo on FlickrA photo on FlickrA photo on FlickrA photo on FlickrA photo on FlickrA photo on Flickr

Related Images:

Lasă un răspuns